„din dor; dorit"
Capitolul I
Doru vine din românescul „dor" — sentimentul atât de specific românesc, intraductibil. Un nume pur autohton, scurt și melancolic.
În aceeași vibrație
preaiubit, iubit
protector puternic
cea care păstrează binele; regală
Dumnezeu este judecătorul meu
stăpân, domn
odihnă, mângâiere